Ascensiunea vlahilor: cum au fondat frații Asan primul și singurul lor imperiu

Într-o epocă dominată de imperii și războaie, la sud de Dunăre, în inima Balcanilor, frații Asan au scris o pagină remarcabilă în istoria acestui teritoriu tumultuos. Ascensiunea lor de la conducători vlahi locali la întemeietori ai unui imperiu care a contestat supremația Bizanțului reprezintă nu doar un moment de cotitură în istoria sud-est european, ci și o mărturie a voinței și determinării umane de a schimba cursul destinului.

Secolul al XII-lea a găsit zona Balcanică sub dominația Imperiului Bizantin, un colos care își întindea tentaculele peste diverse popoare și culturi. În acest peisaj, frații din neamul Asan, Petru și Asan, au rămas în istorie drept figuri enigmatice, ale căror origini și ascensiune la putere sunt încă subiect de dezbatere și fascinație.

Revolta împotriva stăpânirii bizantine

Revolta lor a început în anul 1185, pe fondul nemulțumirilor generate de măririle de taxe impuse de Isac Anghelos, împăratul Bizanțului. Cererea fraților Asan pentru micșorarea taxelor și acordarea unui teritoriu unde vlahii să-și poată întemeia propria lor țară a fost respinsă cu dispreț, un gest care a aprins scânteia revoltei.

Cei doi vlahi au fost umiliți de împăratul Isac Anghelos. „Delegaţii fură primiţi cu dispreţ la curtea împăratului şi, când unul dintr-nşii cuteză să ridice glasul, un demnitar al împăratului porunci să i se dea o palmă. Astfel batjocoriţi, s-au întors înapoi fără nicio ispravă”, arată istoricul Petre.P. Panaitescu.

Strategia „miraculoasă” și războiul de eliberare

Confruntați cu refuzul și umilința, Petru și Asan s-au întors în Bulgaria, unde au pus bazele unei insurecții masive împotriva Bizanțului. Utilizând legenda apariției Sfântului Dimitrie ca susținător al cauzei lor, ei au reușit să unească diversele popoare balcanice sub steagul revoltei. Victoriile ulterioare în fața forțelor bizantine au consolidat noua putere, marcând nașterea unui imperiu care întindea pe teritoriile de astăzi ale Bulgariei, Serbiei, Albaniei, Macedoniei, de la Marea Adriatică și până la Marea Neagră.

„La început, vlahii se codeau şi fugeau de răscoala la care erau împinşi de Petru şi de Asan, temându-se de o acţiune atât de însemnată. Încercând să-i elibereze de această teamă pe cei din acelaşi neam cu ei, consângenii construiră un lăcaş de rugăciune, cu hramul Sfântului mucenic Dimitrie, în care adunară mulţi stăpâniţi de demoni, de ambele neamuri, cu ochii injectaţi şi privirile rătăcite, cu părul în dezordine şi care se înfăţişau aidoma celor stăpâniţi de demoni şi în toate celelalte privinţe. Îi învăţară pe aceşti exaltaţi să spună că Dumnezeu a hotărât libertate pentru neamul bulgarilor şi al vlahilor şi a încuviinţat scuturarea jugului celui îndelung purtat; din care cauză şi Dimitrie, mucenicul lui Hristos, a părăsit cetatea tesalonicenilor şi biserica-i de acolo şi petrecerea lui printre romei (n.r. bizantini) şi a venit la ei ca să-i ajute şi să le fie părtaş la faptă. […] Convinşi de asemenea profeţi neamul întreg iau armele”, arată cronicarul acelor vremuri Nicetas Choniates.

Coroana imperială și recunoașterea internațională

Victoriile împotriva Bizanțului au culminat cu încoronarea lui Petru ca împărat al noului imperiu bulgaro-vlah. Acest act a reprezentat nu doar o legitimare a puterii fraților Asan, ci și o recunoaștere a statutului lor de conducători ai unui imperiu independent, care avea să lase o amprentă semnificativă asupra regiunii.

„Cel mai mare dintre fraţi, Petre, a luat insignele imperiale, încălţând pantofii roşii şi punând în cap coroana imperială”, arată istoricul Petre P. Panaitescu.

Pentru a-și întări poziția, frații Petru și Asan au decis să încheie pace cu Imperiul Bizantin, acceptând să achite un tribut. Împăratul bizantin, dornic să pună capăt conflictelor, a acceptat propunerea.

După anul 1190, imperiul fondat de vlahi și bulgari și-a câștigat suveranitatea, urmare a înfrângerii decisive a forțelor lui Isac Anghelos în munții Balcani, unde împăratul însuși a fost capturat și supus unor tratamente brutale. În aceste circumstanțe, Ioniță Caloianul, succesorul fraților Asănești, a reușit să extindă și să consolideze imperiul balcanic, asigurându-i recunoașterea pe scena internațională și anexând noi teritorii.

Misterul originilor fraților Asan. Un mozaic de culturi și o viziune unitară

În ciuda rolului lor crucial în istoria Balcanilor, originea fraților Asan rămâne un mister. Descriși de cronicile timpului ca vlahi, bulgari sau cumani, ei reflectă diversitatea culturală și etnică a regiunii. Experiența lor militară și rolul de lideri în comunitatea locală de vlahi sugerează că au fost figuri de seamă, pregătite să își asume destinul în propriile mâini.

Dezbaterile privind rădăcinile etnice ale fraților Asănești au stârnit opinii împărțite în rândul cercetătorilor. În timp ce unii istorici bulgari susțin că erau de sânge bulgar, există teorii conform cărora ar fi fost de fapt cumani, venind din nordul fluviului Dunărea. Majoritatea surselor, inclusiv cele contemporane cu perioada lor, identifică însă frații ca fiind vlahi, adică apartinând unui grup etnic asemănător cu românii de pe malul sudic al Dunării, provenind din comunitățile vlahilor din zona Târnovo. Nicetas Choniates descrie această comunitate ca pe „barbarii care locuiesc de-a lungul întregului munte Hemus, inițial numiți Mysi și acum cunoscuți ca Vlahi”.

Istoricul P.P. Panaitescu confirmă că multitudinea de cronicari, atât germani, cât și francezi și bizantini, îi descriu pe Asănești ca fiind de origine vlahă. El subliniază că diversele relatări și documente oficiale ale vremii, inclusiv comunicările lui Caloian, alătură bulgarii și valahii ca fiind două entități separate, ceea ce indică că ideea unei confuzii generale este improbabilă. Dinastia Asăneștilor este recunoscută ca vlahă de autori din diverse origini – bizantini, francezi, germani și chiar de Papă și de împăratul Caloian însuși, conform lucrării lui Petre P. Panaitescu, „Români și bulgari”.

Vezi și: Cum au apărut „Balcanii“, istoria unei denumiri inventate. Occidentul vedea acest teritoriu ca pe un pol al sălbăticiei și violenței

Ascensiunea fraților Asan nu este doar povestea unei rebeliuni încununate de succes, ci și cea a unei viziuni care a depășit granițele etnice și culturale. Prin fondarea imperiului, ei au demonstrat că diversitatea Balcanilor poate fi o forță unificatoare, nu una divizatoare.

Echilibrul dintre putere și diplomație

Relația fraților Asan cu Bizanțul, marcată de conflicte, dar și de alianțe temporare, arată complexitatea politicii medievale. Ei au știut să negocieze și să facă alianțe, dovedind că puterea și diplomația pot merge mână în mână în stabilirea și menținerea unui imperiu.

Ascensiunea vlahilor sub frații Asan înseamnă mai mult decât crearea unui imperiu; reprezintă o lecție de istorie despre cum voința, curajul și diplomația unor lideri pot schimba destinul popoarelor și al teritoriilor pe care le conduc. Într-o lume a imperiilor și a războaielor, povestea lor rămâne un ecou al aspirațiilor și rezistenței umane împotriva opresiunii.